Mai bine golim supermarketurile decat sa ocupam Istoria

vezi toate articolele de Iulian Leca

27 Nov

Nu pot sa nu ma gandesc, de fiecare data cand aud invocata miscarea “occupy”, la imaginile cu tineri si/sau batrani din lumea larga care iau cu asalt supermarketurile, de exemplu, asa cum a fost ultimul black friday. Pensionari care stau la coada sa isi cumpere plasme si tv-hd, pentru s-au ieftinit considerabil – de la 1490 la 1000 lei! In America milioane de persoane se calca in picioare, la propriu, sa apuce tot mai multe produse la pret redus. Nu gratis, ci la reducere…

E o ipocrizie de fond in aceste imagini, puse in paralel, mai mare decat ipocrizia care caracterizeaza omul in general. Ele tradeaza in primul rand neseriozitatea oricarui slogan anti-capitalism. Apoi exprima paradoxul pe care il traieste occidentalul. El este produsul unei societati de consum care-i satisface toate mofturile. Cum sa te revolti din aceasta situatie impotriva sistemului care a democratizat luxul?

Nu te poti revolta decat daca iti este luat sistemul. Ori daca simti ca e pe cale sa se prabuseasca. Atunci incerci sa gasesti vinovatii. Bancile, o ideologie sau alta, ori politicienii. Niciodata noi, cei 99%, ci intotdeauna ei, cei 1%. Doar privind raportul si totul devine hilar – e suficient sa le refuzati serviciile, si produsele, si stilul de viata si raportul se schimba automat.

Occidentalul nu mai are pentru ce sa faca revolutii. Toate marile dureri i-au trecut, nedreptatile s-au rezolvat, libertatile si le-a castigat, iar idealuri nu mai are. Asa i-au mai ramas doar frustrarile, dar astea sunt contextuale, de moment si efemere. “Occupy” – ul e expresia acestor frustrari, care exprima perfect ipocrizia – sa daramam bancile si marile corporatii, dar, pe ascuns, sa dam fuga la supermarket sa le luam produsele la jumatate de pret!

Miscarea de ocupare a Wall Street – ului, protestul furiei catorva zeci de mii de tineri impotriva sistemului, de orice natura ar fi el, a devenit prea devreme ea insasi sistematica. De frica sa nu se stinga aiurea si-a impus rapid cateva lozinci si un ideal pe care nimeni nu-l impartaseste. Adevaratele dureri sunt frustrarile pe care le-au exprimat si adolescentii care au incendiat Londra. Se revoltau rur si simplu pentru ca nu au ultimele modele ale produselor tehnologice de inalta fidelitate.

Actualul “occupy”, chiar daca a depasit granitele Wall Street-ului, si a trecut oceanul pe Batranul Cotinent, e doar o forma de protest mai civilizata in comparatie cu vandalismul de acum cateva luni de pe strazile metropolei britanice. Daca ar exista un “black friday” al bancilor, cand creditele sa se ofere cu dobanda la sfert fata de cea obisnuita, cati dintre cei ocupati cu “occupy”-ul credeti ca vor mai ramane in strada?

Ce se intampla in Romania e exemplar pentru cele de mai sus. Aici protestatarii se numara pe degetele de o mana, desi nemultumiti de declara toti. Miscarile de strada sunt percepute ca o obligatie, nu ca o necesitate, iar lipsa convingerii e tradata de cantecele, poeziile si dansurile exhibate la fiecare miting. Asa ca, mai bine un cantec sa cantam, pentru ca oricum nu avem nici idealuri, nici dureri si nici libertati pentru care sa ne batem in strada. Doar cateva frustrari. Se rezolva toate cu o injuratura…