Obama va coabita cu Camera Reprezentanţilor, controlată de republicani

de Dumitru Constantin

03 noiembrie 2010

După alegerile parţiale de marţi, când americanii şi-au reînnoit toţi cei 435 membri ai Camerei Reprezentanţilor şi au desemnat o treime dintre membrii Senatului, preşedintele democrat Barack Obama va trebui să coabiteze cu un Congres în care Camera Reprezentanţilor va fi controlată de adversarii republicani. La rândul lor, democraţii, care, până acum, controlau cele două organe ale legislativului, vor avea preşedinţia Senatului şi, ca urmare, vor coabita cu republicanii, ce vor deţine majoritatea în Camera Reprezentanţilor. În al treilea rând, dacă, în trecut, s-au mai înregistrat atare situaţii, marea surpriză a acestor alegeri de la jumătatea mandatului prezidenţial (midterms) o reprezintă intrarea în Congres a Tea Party, o mişcare ultraconservatoare apărută în aprilie 2009, în urma unor demonstraţii ce au avut loc în SUA, cu prilejul prezentării declaraţiilor de impozit. Se mai constată un avânt al republicanilor şi în competiţia pentru posturile de guvernator, unde au fost în dispută 37 din cele 50.

Odată evidenţiate aceste rezultate, trebuie spus că, imediat după aflarea lor, şeful Casei Albe s-a comportat ca un adevărat adept şi apărător al democraţiei, el contactându-i pe liderii republicani, spre a stabili condiţiile unui dialog constant, eficient şi durabil, în folosul naţiunii americane. Când vorbim despre relaţia preşedinte-Congres trebuie spus că, în cazul SUA, fără această cooperare nu se poate guverna. Este adevărat, se spune mereu că şeful Casei Albe este cel mai puternic om de pe glob, dar se uită adesea că acesta are un partener obligatoriu de munca sa, partener ce se poate dovedi nu o dată un adversar redutabil. Aceasta întrucât părinţii fondatori ai Americii au aşezat cu mare grijă echilibrul instituţional între legislativ şi executiv, obligându-le să se afle în dialog permanent. Ca urmare, politologii afirmă că nu se poate vorbi despre democraţie în America dacă se subestimează rolul central pe care-l joacă Parlamentul în politică. Aceasta este şi explicaţia faptului că, în actuala campanie electorală, Barack Obama a amintit mereu alegătorilor acest lucru, îndemnându-i să voteze pentru o majoritate democrată în Congres pentru ca el să-şi ducă la bun sfârşit proiectele.

Totodată, este de semnalat că midterms au confirmat tradiţia potrivit căreia partidul aflat la putere pierde, indiferent care este cota de popularitate a preşedintelui în funcţie. Nu este mai puţin adevărat că, de-a lungul istoriei, s-au consemnat câteva excepţii, cea mai notabilă datând din 2002, după acele midterms ce au urmat lui 11 septembrie 2001. Atunci, republicanii lui George W. Bush, ce se afla la Casa Albă, şi-au păstrat majoritatea în Congres. În cazul actualelor alegeri, s-au confirmat doar parţial această tradiţie şi ceea ce spuneau înainte sondajele de opinie, care, la un moment dat, vorbeau despre o victorie confortabilă a republicanilor. Oricum, chiar şi în noile condiţii, cu republicanii la cârma Camerei Reprezentanţilor, Obama va avea certe dificultăţi în a-şi promova marile reforme, fie că va fi vorba de cea privind imigraţia, fie de cea privind mediul înconjurător. Va fi un lucru foarte important, dat fiind că, la ora actuală, cota lui de popularitate a scăzut considerabil din cauza reformei privind sănătatea, considerată de mulţi americani drept un amestec masiv al guvernului în viaţa lor particulară. Astfel, 52% dintre ei îi dezaprobă activitatea actuală, iar o treime din electoratul său din 2008 nu mai acceptă să voteze democraţii. Suntem departe de începutul lui 2009, când 78% dintre americani aveau o opinie favorabilă despre preşedintele lor.

Ca urmare, rezultatele acestor midterms reprezintă un mare semnal de alarmă şi pentru actualul locatar al Casei Albe, republicanii speculând la maximum politicile sale impopulare şi chiar marile probleme de comunicare ale guvernului său. De pildă, s-a constatat că unele prevederi importante ale reformei sale economice nu sunt cunoscute de cei vizaţi, cuplurile de căsătoriţi, deşi acestea le erau foarte favorabile. Oricum este o un succes de seamă al republicanilor după 1948 şi superior celui din 1994, înregistrat pe timpul preşedinţiei lui Bill Clinton. Acum, preluând Camera Reprezentanţilor, republicanii o înlocuiesc pe celebra Nancy Pelosi, iar, excluzând o surpriză de ultim moment, succesorul ei va fi John Boehner, 60 de ani, până acum lider al minorităţii republicane. În schimb, la Senat, democraţii îşi păstrează controlul, dar şi acolo au înregistrat pierderi importante. În fine, dar nu în ultimul rând, toată lumea vorbeşte despre intrarea în Congres a mişcării Tea Party, devenită în doar câteva luni un pivot al politicii americane. Această prezenţă în prim-planul legislativului american face să dispară acel tradiţional caracter bipartizan al Congresului. Numele mişcării a fost ales spre a aminti gestul de revoltă ce a marcat debutul războiului de independenţă faţă de englezi din portul Boston - decembrie 1773. Să mai remarcăm că, deşi nu are un lider propriu zis şi nici un program politic clar, Tea Party a cristalizat toate nemulţumirile pe teme ca: opoziţia faţă de guvernul federal, considerat prea puternic, necesitatea reducerii cheltuielilor, scăderea impozitelor şi o opoziţie mare faţă de reforma sistemului de sănătate adoptată şi impusă de Obama. Republicanii i-au primit cu entuziasm pe reprezentanţii mişcării, consideraţi mai ultraconservatorii decât ultraconservatorii din Grand Old Party, cum i se mai spune Partidului Republican. Totuşi, există voci care susţin că exigenţele radicale ale mişcării Tea Party ar putea sluji, în ultimă instanţă, lui Obama şi democraţilor, creând mari probleme republicanilor. La rândul lui, viitorul nr. 1 al acestora, John Boehner, s-ar putea afla în faţa unei mari dileme, care constă în a se asigura că Tea Party este o forţă mobilizatoare, şi nu una centrifugă, ale cărei efecte vor fi dezastruoase în timpul alegerilor prezidenţiale din 2012, când Obama va dori un nou mandat. Cu toate astea, mişcarea susţine că va face tot ce-i stă în putere ca el să nu câştige un nou mandat. De asemenea, despre acest vot-sancţiune şi rezultatele lui se spune că şi republicanii sunt divizaţi în privinţa politicii pe care s-o aplice, reforma sănătăţii, pe care amintitul Boehner vrea s-o lichideze, imigraţia, reducerea deficitului. Dincolo de orice, odată trecută perioada euforiei ori tristeţii după aflarea rezultatelor, toţi analiştii sunt clari: alegătorii americani au dat un avertisment serios preşedintelui Obama la doi ani după triumfalul lui succes electoral din noiembrie 2008, somându-l să asculte populaţia dacă vrea să aibă şanse pentru un nou mandat la Casa Albă. În plus, el va trebui ca, până atunci, să coabiteze normal şi eficient cu un legislativ în care republicanii controlează Camera Reprezentanţilor.