Minciunile „scutului“

Nu am iluzia că, în Republica Securistică România, autorităţile pot fi aduse la raţiune prin articole de ziar. Totuşi, în cazul proiectului transformării României în bază pentru rachetele balistice americane menite, în caz de, să atace Rusia, avem datoria să le spunem acestor autorităţi măcar că nu suntem proşti. Şi că toate minciunile lor, lansate de „analişti“ şi „comentatori“ cu epoleţii înstelaţi, ne pot închide momentan gura, însă nu ne pot împiedica să gândim.

Astfel, prima minciună a „scutului“ este chiar aceea că este un scut. Adică un instrument de protecţie. Oricine a făcut armata ştie că orice armă presupus defensivă se poate transforma instantaneu în armă ofensivă. Mai mult, cei care posedă arme defensive nu sunt scutiţi a deveni ţinte pentru adversar. Astfel încât „scutul“ american nu este un scut: el este menit să atace Rusia, iar România se va transforma, dintr-o ţară neinteresantă pentru rachetele ruseşti, într-o ţintă. Singurii care câştigă ceva, în ecuaţia asta, sunt americanii, dar prin sacrificarea intereselor noastre.

A doua minciună este că „scutul“ e menit să protejeze Europa. Dacă ar fi aşa, statele europene, în special cele dezvoltate (Franţa, Germania, Italia), ar fi interesate. Or, după cum a subliniat foarte clar comandamentul NATO, „scutul“ e o afacere strict americană. Să fie francezii şi nemţii conduşi de tâmpiţi, iar Băsescu singurul preşedinte patriot din Europa?

A treia minciună este că „scutul“ va proteja Europa de rachetele iraniene. Dacă ar fi aşa, prima ţară interesată ar trebui să fie Turcia. Turcia este al patrulea stat al NATO, ca importanţă militară, şi totuşi nu este deloc interesată să găzduiască elemente ale scutului antirachetă. Semn că aşa-zisa ameninţare iraniană nu există: e o minciună sfruntată, menită să adoarmă vigilenţa opiniei publice.

Revin la cele spuse anterior: pentru a fi acceptat, proiectul scutului american trebuie validat prin referendum. Orice altă şmecherie menită să eludeze voinţa populară e inacceptabilă şi nu face decât să trădeze esenţa lui antinaţională.

Răzvan Voncu